Nominalizarea lui Siegfried Mureșan pentru funcția de premier nu este altceva decât o manevră a președintelui Nicușor Dan de a le transmite partidelor din fosta coaliție că trebuie să ajungă la un acord, iar pentru asta președintele s-a gândit că e cazul să le sperie puțin. Această nominalizare vine după Eugen Tomac, într-o nouă creație politică a lui Traian Băsescu.

După luni și luni de așteptare care ar fi putut foarte bine să dureze până în 2028, la viitoarele alegeri parlamentare, președintele Nicușor Dan s-a decis că e cazul să scoată din geanta de matematician cartea pe care scrie alegeri anticipate. Posibila desemnare a lui Siegfried Mureșan nu e altceva decât un nou pas menit să eșueze.

Asta în condițiile în care e aproape imposibil de crezut că Mureșan și PNL-USR-UDMR vor reuși să strângă voturile necesare trecerii Guvernului. PSD și AUR rămân ferme pe poziții de a nu susține un guvern din care nu fac parte, iar alte voturi în Parlament nu mai sunt pentru a-i aduce și învestirea.

De altfel, pare că și domnul Mureșan a părut ușor surprins de nominalizare, din moment ce a cerut timp de gândire. Ce-i drept, s-a gândit repede și a acceptat.

O a doua nominalizare respinsă în Parlament i-ar activa președintelui posibilitatea (nu obligația) de a dizolva Parlamentul și de a convoca noi alegeri parlamentare, în condițiile în care nici el, dar nici PSD sau PNL, nu și le doresc în mod real.

Dincolo de declarații aparent curajoase venite de la sediul din Kiseleff, pesediștii nu vor să audă de anticipate. Asta decât dacă nu vor să rămână cu un număr aproape înjumătățit de senatori și deputați în viitorul Parlament și să devină remorca AUR. Nici o parte bună dintre actualii parlamentari PSD și PNL nu își doresc în mod real anticipate, căci s-ar trezi șomeri din iarnă.

Făcând totuși un nou pas constituțional spre anticipate, președintele Nicușor Dan nu face altceva decât să pună presiune pe cele două partide să ajungă la o înțelegere privind un viitor guvern. Sigur, președintele putea să facă această nominalizare încă de acum câteva săptămâni bune, în fond nimic nu s-a schimbat între timp.

Însă dacă credeam că pe vremea lui Klaus Iohannis lucrurile se mișcau pas cu pas, descoperim de câteva luni încoace că Nicușor Dan îl întrece în numărul de pași. Iar dacă nu găsește prea curând o soluție reală la criza politică, riscă să-l depășească și la alt capitol la care Iohannis a „lucrat” totuși mult: lipsa de popularitate. Și atunci, adio al doilea mandat și dacă se supără PSD și AUR, chiar și primul.